Dezastre - amintiri

LICEUL TEORETIC BECHET

La intrebarea pusa locuitorilor din Bechet referitoare la care este cel mai recent deastru produs in localitate, raspunsul cel mai frecvent a fost “Inundatiile din 2006”.

Sunt inca vii in mintea noastra, a tuturor celor care in anul 2006 ne aflam in Bechet, toate eforturile depuse pentru prevenirea dezastrului care ameninta sa ne loveasca, iar apoi pentru diminuarea consecintelor acestuia si ajutorarea cetatenilor afectati.

 Mai exact, cand cotele fluviului Dunarea au crescut si au ajuns langa digul de protectie iar informatiile meteo anuntau continua crestere a apelor Dunarii, la Bechet (si nu numai)  a fost convocat Comitetul pentru situatii de urgent si s-a luat masura avertizarii populatiei din “vale” – zona expusa riscului de inundatie si mobolizarea cetatenilor in vederea ridicarii nivelului digului de protective cu saci umpluti cu nisip. Majoritatea cetatenilor apti de munca au raspuns prezent si astfel a inceput un efort comun si sustinut: se aducea nisip, se incarcau sacii si se carau cu carute, cu tractoare, cu masini de-a lungul digului pana la limita cu localitatile invecinate, Ostraveni si Calarasi. A fost un efort comun depus de institutiile de pe raza orasului Bechet si de locuitorii acestuia cum nu s-a mai vazut. Sarbatorile de Paste in acel an le-am petrecut langa dig, incarcand si carand saci cu nisip.

Dar, cu toate eforturile, digul a fost rupt de Dunare in aval de Bechet, in dreptul orasului Dabuleni.

Datorita inclinarii terenului din zona, toata apa a venit pe dincolo de dig inapoi catre Bechet (ocolind pe la sud si orasul Dabuleni si satul Sarata, apatinator de comuna Calarasi).   

A inceput astfel o noua munca, de a pune saci cu nisip pe drumul care duce de la Bechet catre port, adica pentru apararea de apele Dunarii care venea acum dinspre est. Mii, poate zeci de mii de saci au trecut prin mainile oamenilor in acele zile. Odata cu acestea, a inceput evacuarea cetatenilor din zonele de risc. Acestia au fost cazati fie lu rude ale lor din “deal”, fie la sala de sport a liceului, dar cei mai multi la Salonul de festivitati din Bechet. Acolo avea sa fie instalata cateva zile mai tarziu si o cantina militara pentru hranirea sinistratilor.

In fine, cu toate eforturile, Dunarea a depasit si soseaua ce duce spre port cu toata inaltarea ei cu 3-4 randuri de saci cu nisip si s-a revarsat in toate zonele mai joase, inundand si chiar daramand case, fantani, gospodarii intregi.

Toate eforturile noastre s-au indreptat acum catre ajutorarea cetatenilor afectati:  trebuiau hraniti, trebuiau stabilite pagubele cauzate de ape fiecarei gospodarii, trebuiau facute eforturi pentru inlaturarea apei din beciuri, din case etc pentru diminuarea efectelor (cu cat apa statea mai mult in jurul caselor, cu atat acestea erau mai afectate).

Au fost aduse materiale de constructie, cetatenilor ale caror case le-au fost daramate de ape li s-au pus la dispozitie teren si materiale de constructie in vederea ridicarii altor locuine.

A fost evenimentul care ne-a aratat si ne-a invatat multe lucruri, care ne-a unit in efortul comun de a ajuta pe semenii nostri. Deasemenea, am fost marcati de cat de multa lume din localitatile neafectate de inundatii din jur sau chiar din tara a venit in sprijinul sinistratilor: o brutarie a trimis paine, o localitate a trimis paturi, haine, conserve, un grup de elevi si profesori din judetul Alba au adus haine, rechizite si bani pentru elevii sinstrati, ca sa nu mai vorbim de diverse firme, mai mici sau mai mari, care s-au implicat pentru sprijinirea sinistratilor.

A fost greu, a fost istovitor, dar am avut satisfactia ca nu au fost victime omenesti si ca am depus tot efortul, atat pentru prevenirea dezastrului, cat si pentru diminuarea efectelor acestuia.

  • Site Counter:475,640